Măcelăria presupune o muncă repetitivă, de rutină. 

Mai există loc și de bucurie în meseria asta?

Sincer, doar pare. Și sigur că există bucurie. În cazul meu, nu există săptămână să nu mai aflu câte ceva nou din domeniul cărnii. Fie că mă uit și pe Youtube la ce fac alții. E ca la orice altă meserie, dacă nu-ți place ce faci, degeaba o faci. Mai nou mă uit și pe Tv Paprika. M-am luat după soție. Acolo m-am convins că poți face mâncare chiar din orice parte a cărnii. Până acum nu prea m-a interesat meseria de bucătar. Pe mine nu mă pui să fac mici, nu mă pui să fac cârnați, nu mă pui să fac salamuri. Și eu zic că așa e cel mai bine, fiecare cu ce se pricepe cel mai mult. Omul care le știe pe toate nu știe nimic.

Poți să recunoști o carne bună?

Cum să nu? E experiența anilor în măcelărie. E suficient să arunc ochii pe ea și îmi dau seama dacă e proaspătă sau nu. Chiar am avut de curând experiența asta, a trebuit să-mi iau niște carne la un moment dat și am mers la un magazin de lângă casă. I-am zis soției să nu o cumpere că e carne spălată.

Care e cea mai bună friptură pentru tine?

Antricotul sau vrăbioara, la grătar. Fără baie de condimente, doar sare, piper proaspăt și cimbru. Dar să ne înțelegem, friptură provenită doar de la vacile de carne. Nu astea de lapte. Apoi ar fi ceafa de porc, eu zic că e pe locul 2. Iar pe locul 3 ar fi un cotlet de berbecuț. Însă la toate astea contează și mâna care le face. De exemplu, cel mai dificil de făcut mie mi se se pare că e pieptul de pui la grătar. Dacă n-o faci exact cum trebuie, nu iese nimic din ea. În plus, mai contează și felul în care este crescută. Normal, e o diferență majoră între o carne crescută intensiv și cele crescute în libertate. Incluisv tăierea e foarte importantă și poate influența gustul final al cărnii. La porci, de exemplu, după ce vin cu mașina trebuie să-i lași măcar vreo 6-7 ore să se liniștească. Altfel carnea va fi afectată. La tăiere carnea rămâne mai albă și devine chiar și mai perisabilă.

Cum de ți-ai ales meseria asta?

Am început de mic, necalificat, printre măcelari, ușor-ușor. De la 14 ani, drept dovadă și semnele de pe mâna mea, cred că se cunoaște. Am trăit la țară, abia așteptam să se taie porcul, eram fascinat de toate astea. Iar când am văzut prima oară cum se tranșează profesionist am și zis atunci, că asta o să fac și eu în viață, cu ajutorul lui Dumnezeu. Din fericire, viața m-a și dus în locuri în care chiar am putut să învăț foarte mult. Mai ales cu măcelarii bătrâni de atunci. Prima oară am fost în piață la Crângași, la o făbricuță. Acum nu mai există, s-a demolat. În 94, când încă eram copil, mergeam cu cineva și luam cârnați de la fabrica Medeus, de atunci asta mi-a intrat în sânge.

 .